Când ne simțim prizonieri ai tiparelor de viață

47aff8571e2e4277ac6d09c533dede43

Terapia Schemelor oferă acces direct către mecanismele din spatele suferinței umane.  Ea ne poate ajuta să înțelegem de ce oamenii relativ integrați în viața de zi cu zi – personal, profesional, social – se simt blocați, fie din a-și atinge întregul potențial, fie din a sparge cercul vicios al unor tipare repetitive, incompatibile cu aspirațiile lor. Totul în contextul unei vieți aparent echilibrate.

Adeseori m-am întrebat ce anume explică faptul că deși suntem persoane bine pregătite profesional nu avem încredere sa începem un proiect despre care știm că ni se potrivește? De ce, deși avem o relație bună cu partenerul, ne simțim însingurați, speriați sau trădați când acesta nu-și onorează o promisiune sau preferă o seară de solitudine ori cu prietenii în locul unei activități în doi? De ce avem sentimentul că mai devreme sau mai târziu persoanele dragi nouă ne vor dezamăgi sau vor pleca? De ce ne temem să spunem nu și să ne exprimăm deschis în relațiile cu anumite persoane? De ce procrastinăm activități deși le considerăm relevante și ne dorim să le facem bine? Lista poate continua…

Schema Therapy oferă o viziune unitară, structurată și completă asupra acestor situații de viață: ne arată ce cauzează problema, ce o întreține și, mai ales, cum o poți aborda eficient și cu rezultate pe termen lung.

Ce este comun răspunsurilor din Schema Therapy este încurajarea de a căuta și identifica nevoile psihologice din spatele dificultăților noastre. Terapia Schemelor este construită pe ideea că toți oamenii sunt animați de un set de nevoi non-negociabile și universale, care funcționeaza ca motor pentru acțiunile noastre:

  • nevoia de a primi iubire, ințelegere și siguranță;
  • nevoia de fi autonomi, performanți și cu o identitate proprie;
  • nevoia de a ne oferi singuri apreciere, validare și de a decide liber, pas cu pas, propriul drum în viață;
  • nevoia de a fi spontani, relaxați, de a ne juca, de a ne exprima liber și de a ne bucura de viață;
  • nevoia de limite sănătoase si de o auto-disciplină rezonabilă.

În copilărie și adolescență, îndeplinirea acestor nevoi este dependentă de sprijinul figurilor parentale și de mediul creat de aceștia. Atunci când mediul este nehrănitor sau inconsecvent, iar părinții sunt deconectați de universul nostru lăuntric, nevoile și aspirațiile noastre rămân neauzite și neîmplinite. Pentru că îndeplinirea nevoilor este esențială pentru supraviețuire, frustrarea pe care o resimțim este pe masură. Prin aceasta frustrare (resimțită ca emoție neplacută: furie, frică, tristete, invidie), mintea noastra vrea să ne avertizeze că suntem în potențial pericol. Prin stocarea acestei frustrări la nivel de amintire, creierul încearcă să ne protejeze din a repeta experiența acestei neîmpliniri pe viitor. Cu fiecare neîmplinire, noi stegulețe de avertizare vor apărea în psihicul nostru. Pentru eficientă, creierul nostru va grupa toate aceste amintiri în categorii tematice, numite și scheme dezadaptative timpurii. Schemele vor conține acele gânduri, emoții, senzații și amintiri pe care mintea le consideră relevante pentru supraviețuirea noastră.

În familia de origine, aceste scheme sunt utile și ne ajută să interpretăm rapid semnalele de pericol, adică semnele că nevoile noastre de bază riscă să rămână neîndeplinite. La vârsta adultă, atunci când suntem puși în situații similare celor din trecut schemele se activează și ne influențează perspectiva asupra realității curente. Ele acționează asemeni unor filtre care au rolul de a scana realitatea pentru identificarea posibilelor pericole. Rareori însă realitatea adultă este identică cu cea din copilărie și adolescență. În primul rând, resursele la care avem acces ca adulți sunt incomparabile cu cele de care dispuneam în primele etape ale vieții. Cu toate astea, schemele odată activate ne fac să ne simțim ca și când am fi transportați înapoi în timp, iar felul în care gândim, simțim și acționăm este similar cu cel din trecut. Vom gândi că suntem neputincioși în fața provocării, ne vom simți speriați, iar acțiunile noastre, oricât de bătăioase ar părea în exterior, vor fi alimentate de această neajutorare.

Voi vorbi pe larg despre aceste posibile acțiuni, menite să restabilească echilibrul interior, în articolul următor.

Bibliografie:

Terapia centrata pe scheme cognitive.  Young, J.E., Klosko, J., Weishaar, M. (2015). Cluj-Napoca: Editura ASCR.

The Wiley-Blackwell Handbook of Schema Therapy. Theory, research and practice. van Vreeswijk, M., Broersen, J., Nadort, M. (2012). 

Published by Psy Schema Therapy

I am trained in Schema Therapy, Cognitive Behavioural Psychotherapy and Acceptance and Commitment Therapy. My academic training is in Psychology and I have master's degree in Organizational Psychology and Human Resources.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: